- VERBALIZAREA
Daca ne dam cateva clipe in care sa ne gandim la una dintre nevoile de baza ale fiintei umane, fie adult, fie copil, constatam ca “vorbitul despre”…. este o forma principala de eliberare a stresului emotional. Adultii cauta aceasta varianta de suport in primul rand in familie (mama, tata, sora, fratele etc. ) sau acolo unde este doar cuplu, optiunea e sa discute cu partenerul de viata. Sunt desigur frecvent si situatii cand persoana cea mai potrivita pentru unii este un prieten/a. Confesiunile despre simtiri si sentimente mentin un nivel de echilibru emotional optim pentru fiecare om in parte.
Atunci cand COMUNICAREA are de suferit pe mai multe planuri ale relatiei; comunicarea aproape ca nu mai exista la nivel verbal, fiind grav afectata; sursele si starile de stres se acumuleaza facand dificila procesarea sentimentelor si posibilitatea de a trece emotional la o etapa urmatoare. Importanta verbalizarii durerilor, suferintelor, preocuparilor etc., este o expresie clara a rolului ei in procesarea stresului. Aud deseori persoane zicand: “acum ca ti-am spus ma simt mai bine!; sau “mi-a prins bine ca am reusit sa vorbim despre asta!” In multe cazuri pentru ca ea sa poata avea loc in mod sanatos cuplurile sau familiile cu copii apeleaza la o persoana specializata de obicei psihoterapeut, care in mod ghidat ii va ajuta sa isi comunice eficient starile emotionale. La fel si la copii. Atunci cand trec prin situatii stresante e bine ca adultii sa ii incurajeze sa isi exprime emotiile prin cuvinte. In acest mod copiii invata de timpuriu sa identifice tipurile de emotii si sa accepte ca e natural sa avem si emotii si stari neplacute. De obicei copilul nu vine si spune singur, de aceea parintele/adultul e nevoie sa isi cunoasca bine copilul si sa mearga inspre el, incurajand exprimarea.
- PLANSUL SPONTAN SI FURIA!
Copiii vor plange de mute ori din senin si e posibil ca parintii sa nu sesizeze si identifica care anume este cauza plansului. Insa in aceste situatii de cele mai multe ori e vorba de un stres acumulat anterior si au nevoie ca periodic ei sa elibereze starile tensionate si traite ca fiind stresante, prin plans. Ca parinti, naturalizati din nou acest comportament, incurajand exprimarea lui la nevoie pentru ca astfel il veti invata in timp sa fie constienti de emotia lui si pentru ce plange. In cabinetul meu ajung multi adulti care incep sa planga, iar primul lucru pe care il fac e sa incerce din rasputeri sa se abtina sau sa se opreasca. Opun o forta imensa de a rezista acestei nevoi ce impinge sa isi ceara drepturile dinauntrul corpului lor. Ei arata in acest mod ca nu sunt confortabili cu a plange; ca la randul lor nu le-a fost acceptata nevoia de exprimare prin plans ca ceva natural. Apoi, mai cred despre ei ca sunt slabi si reprima cu toata puterea pe care o au in. acel moment. Iar cand reusesc unii intr-un final sa isi dea voie la lacrimi, nu sunt constienti pentru ce au nevoie sa planga. Ei vin in terapie deci, sa reinvete mecanisme mai sanatoase de manifestare a emotiilor prin plans. De regula starile de plans spontane sunt insotite si de furie. Atat la copii cat si la adulti. Tentatia parintilor este sa se infurie si ei si sa pedepseasca, comportmaemtul emotional al copilului; iar in cazul adultilor tendinta este de a condamna (de fapt de a nu “intelege” ) si apoi de a se retrage de langa cel furios si plans. Ei nu se stiu descurca pentru ca nu au invatat de mici sa valideze astfel de situatii.
- DETENSIONAREA PRIN JOC SAU DESEN
Puteti gandi probabil ca jocul e mai specific doar copiilor. In primul rand, este mai functional si mai pe intelesul lor. Copiii folosesc jocul pentru a exprima ceea ce simt si traiesc. La nivel rational si mental nu au aceeasi dezvoltare precum adultii, adica de a se folosit de cuvinte pentru a-si rezolva situatiile. Si atunci limbajul lor este JOCUL. E important de stiut ca, copiii simt la fel ca adultii. Se poate folosi cu succes jocul mai ales dupa varsta de doi ani. El poate include jucarii sau figurine. Daca parintii nu reusesc acest lucru acasa pot accesa un psihoterapeut care ii va ajuta sa ajunga la esenta problemei; pentru ca, copilul sa elibereze starea de stres.
Este valid si in cazul adultilor pentru ca nu toti adultii au dezvoltata capacitatea de a vorbi despre ei insisi sau de a identifica propriile emotii sau stari prin care trec. Tehnicile de exprimare prin joc sau desen precum si punerea in scena a unor situatii ii pot ajuta foarte bine in a-si elibera stresul emotional.
Va doresc relationari si comunicari reusite!