Perspectiva asupra mentalității omului este una dintre principalele caracteristici care va influența felul în care aceștia vor lua decizii.
La fel se întâmplă și din punct de vedere medical sau terapeutic. Când într-o societate încep să fie prezente constant comportamente care influențează negativ majoritatea persoanelor, atunci probabilitatea de a face pe cineva să reacționeze “eficient” în a rezolva, lua atitudine față de ceea ce se petrece, este să încadreze respectivele comportamente într-un diagnostic.
Terapia de familie spune că: “…clienții, oamenii vor răspunde foarte diferit unui copil care este “hiperactiv” (adică cu ADHD) decât unuia care este perceput ca “neascultător”. Mai mult decât atât părinții demoralizați de copilul lor rebel în vârstă de 10 ani, se vor simți mai bine dacă devenim convinși că decât să fie “disciplinatori ineficienți”, ei au un “copil cu tulburări de opoziție.”
Primul diagnostic sugerează că părinții trebuie să se descurce, dar, și că probabil ei nu vor reuși.
Al doilea diagnostic sugerează că se descurcă cu un copil dificil care cere strategizare.
Problema nu este aceea că o descriere este în mod inerent mai bună decât alta, ci că indiferent ce etichetă aplică o familie problemelor sale, conduce la strategii ineficiente, apoi poate o nouă etichetă va altera insuficient punctul lor de vedere pentru a declanșa un răspuns mai eficient.”
Acesta este modul nevăzut, inconștient al mecanismelor de familie care găsesc o rațiune sau o justificare pentru ceea ce se întâmplă în interiorul lor, și mai apoi desigur conform acestor etichete validate ajung la un psihoterapeut, medic s.a.m.d..
Sursa de inspiratie: Terapia de familie – Concepte si metode, editia a 6-a
Psihoterapeut sistemic Valentina Șimon