T Ce formare să aleg?
Sunt tot mai mulți psihologi care își doresc să devină psihoterapeuți și sunt tot mai multe asociații care oferă formări complementare în psihoterapie. După cum se știe, pentru a deveni psihoterapeut e nevoie să faci o formare ( o specializare) după ce ai absolvit facultatea. Din multitudinea de asociații și orientări psihoterapeutice, cum ar putea face cea mai bună alegere un aspirant?
Cei 12 ani ca formator mi-au dat ocazia să discut despre acest subiect cu cursanții mei, să aflu experiențele lor personale cu formarea noastră dar și cu alte formări, să observ de-a lungul timpului evoluția profesională și personală a acestor aspiranți, ulterior terapeuți. De aici vin cu unele repere care ar putea fi utile celor ce sunt în căutarea unui răspuns la întrebarea din titlu.
1. Întreabă-te, în primul rând, și răspunde-ți în scris, de ce îți dorești să devii psihoterapeut. Când a apărut această idee în mintea ta? Ce eveniment a declanșat-o? Care a fost dialogul tău interior avut atunci? Ce ți-ai dori să realizezi din rolul tău de terapeut? Ce calități personale consideri că te vor ajuta în rolul de terapeut? Cum te imaginezi ca terapeut?
2. După ce te-ai hotărât că îți dorești să devii terapeut, caută asociațiile formatoare creditate de Colegiul psihologilor din România și orientarea pe care o oferă(le găsești chiar pe site-ul Colegiului, deși acum lista este în actualizare). Pe piața românească sunt multe orientări acum: sistemică(este cea în care sunt eu formată), integrativă, psihanalitică, adleriană, cognitiv-comportamentală, psihodramă, experiențială, șamd. Fiecare din ele are la bază o paradigmă care explică, în principiu, cauzele simptomelor și cum se poate interveni terapeutic. Cât de mult se potrivesc convingerile tale cu paradigma de lucru a orientării psihoterapeutice? Caută pe net și citește despre aceste orientări. Alege-o pe cea care se potrivește cel mai bine convingerilor tale.
3. Cere informații despre conținutul programei de formare(câte ore de teorie sunt, de dezvoltare personală, câte ore pe modul),durata formării, mărimea grupurilor, ritmul întâlnirilor, locație, cheltuielile pentru curs și formator. Sunt asociații care fac un modul lunar(sâmbătă și duminică, asta însemnînd 16-18/20 ore de curs). Alte asociații fac un modul( de 25/30/ 35 de ore) adică de vineri sau chiar de joi, o dată la 2-3 luni. Dacă se impune deplasarea ta în alt oraș pentru formare, adaugă și cheltuielile tale de deplasare, masă, etc. Atunci când se impune deplasarea formatorului în orașul tău, se achită cheltuielile de transport și cazare de către grupul de formare. Sunt asociații/ formatori care cer acoperirea acestor cheltuieli doar de către participanții la modul(deci nu plătești dacă ai lipsit), sunt asociații/ formatori care cer acoperirea cheltuielilor de către întregul grup, indiferent cine a participat( vei achita chiar dacă ai lipsit). O formare durează 3-4 ani până la supervizare, timp în care pot apărea situații neprevăzute(schimbarea serviciului, un copil, plecarea din țară, o bursă de studii). Întreabă cum se rezolvă aceste situații, dacă există posibilitatea de a opri formarea pentru un timp, condițiile de reluare a ei. Toate acestea ar trebui să fie scrise pe site-ul asociației dar dacă nu sunt, scrie-le sau sună pentru a întreba.
4. Există o zicală care spune„ Omul sfințește locul” care se aplică și în acest caz. Da, formatorul este foarte important. Unii cursanți aleg formarea deoarece au fost impresionați de formator, rezonează cu el. Și, deoarece vrei să devii psihoterapeut, asigură-te că formatorul tău practică psihoterapia. Adică are cabinet și clienți în mod regulat. Cunosc tendința de a te conduce după titluri universitare, ceea ce ar fi în regulă dacă ți-ai dori să obții un PhD. Dar tu vrei să devii un bun practician în psihoterapie și atunci ai nevoie de cineva care știe cum se aplică teoria în practică, ce tehnici/ întrebări funcționează în ce condiții, la ce e nevoie să fii atent în cabinet, la ce să te aștepți. Și asta o poate face doar un practician( care poate fi/ nu un universitar) care îți va împărtăși din experiența sa cazuistică. El îți va putea spune de ce a folosit tehnica x și nu y cu acel client în acel moment și cum a ajutat asta.
Vei ști că ai un formator bun când vei aștepta cu nerăbdare întâlnirile cu el/ea, când nu te vei plictisi la curs, când pleci la sfârșitul zilei de curs cu ceva învățat de la el/ea, când te vei simți încurajat/ă de să îți găsești stilul tău, când te vei descoperi mai curajos/ curajoasă în a implementa lucruri noi( teorii, tehnici).
Ca și în psihoterapie, unde contează o anumită potrivire între terapeut și client, și în formare este necesară potrivirea formator- cursant. Du-te în terapie la el/ ea și vezi dacă îți place stilul său terapeutic( este ceea ce te va învăța și pe tine). Caută-l pe net, vezi ce a scris, ce a spus( într-un interviu sau înregistare video). Întreabă-ți colegii/ cunoscuții despre formatorii lor, dacă le plac și pentru ce. Cineva îți poate da ca motiv simțul umorului, altcineva erudiția, altcineva capacitatea formatorului de a-ți fi alături. Este ceea ce cauți și tu la un formator„bun”? Sunt unii formatori care te fascinează cu povești dar care nu reușesc să îi abiliteze pe cursanți cu ceea ce ei știu.
5. Din nou, informează-te! Și în acest segment de piață al serviciilor se folosesc reclame care să vândă după aceleași principii ca ale oricăror produse. Folosește-ți discernământul! Verifică. Calculează. Testează. Am auzit diferite criterii după care oamenii și-au ales formarea și s-ar putea să le iei și tu în considerare: care durează mai puțin, care costă mai puțin/ mai mult( crezându-se că prețul reflectă calitatea, dar ele nu corelează), dacă președintele asociației/ formatorul este în Colegiu și atunci consideră că nu va avea probleme la interviul de intrare în treaptă, dacă formarea se ține în orașul său, dacă mai merg și alți colegi cu el, dacă formatorul este profesor universitar sau e cunoscut de la televizor, dacă formatorul e mai indulgent și orele se încheie mai devreme decât trebuia sau îți permite să lipsești fără recuperare( doar să achiți orele). Acestea sunt criterii bune dacă vrei să o iei pe scurtături dar, la maturitate, e nevoie să ai mai multă responsabilitate față de formarea ta profesională. Meseria de psihoterapeut este una cu mare responsabilitate față de omul din fața ta în cabinet care a venit să îți ceară ajutorul. El nu știe nimic despre teorii, asociații, cât ți-a luat ție să ajungi terapeut( ca timp sau bani sau efort) dar știe dacă i-a fost de ajutor terapia și tu ai fost un terapeut bun pentru el. Ca să ajungi acolo, ai nevoie de oameni care să te formeze cu profesionalism, convingere, seriozitate, dedicare, transparență. Și vei avea nevoie de mai mult de doi ani pentru a-ți forma identitatea și a te simți psihoterapeut.
6. Ascultă-ți intuiția. La recomandarea colegilor sau împreună cu ei, te-ai înscris și te-ai prezentat la primele două module de formare. Dar este ceva ce nu îți place. Fie nu te simți inclus în grup, fie formatorul este inabordabil, critic, superior,fie ți se predă multă teorie și te întrebi când veți exersa ceva, fie așteptările tale sunt foarte diferite de ceea ce primești. Intuiția ta îți va pune că locul tău nu e acolo, că acolo nu vei crește personal și profesional așa cum îți dorești. Renunță( nu te convinge că ai plătit două module- mai ai încă multe) și caută o altă formare. Sau poate că te simți în largul tău, pleci entuziasmat/ ă de la formare,iar intuiția îți spune că ai făcut o alegere bună și aici vei rămâne.
7. Evaluează-ți resursele. Nu doar timpul sau banii ci și resursa ce constă în susținerea familiei. Asigură-te de disponibilitatea lor de a te ajuta/ înlocui, explică-le de ce vrei să faci formarea. Va fi un drum uneori epuizant. Părinții/ soțul te vor întreba la ce-ți folosește, când o termini odată, până la ce vârstă ai să mai înveți, copiii se vor plânge că nu ești cu ei în weekend, că pleci prea mult de acasă. Explică-le motivația ta, împărtășește cu ei ce se întâmplă la curs și câtă nevoie ai de înțelegerea și ajutorul lor. Formarea este mai mult decât un curs. Se ajunge la intercunoaștere profundă la nivel de grup, autodezvăluire și susținere emoțională,compasiune și ajutor reciproc, cum nu se construiesc în alte situații.
8. Oricât de bune ar fi formarea/ formatorul, e nevoie de implicarea ta în propria formare. E nevoie ca tu să studiezi, să participi la jocurile de rol, să pui întrebări la curs, să îți faci temele pentru acasă, să riști să te dezvălui la dezvoltare personală , să te obsevi, să lucrezi cu tine,să reflectezi la trăirile tale, să pui în practică ce ai învățat, să îți evaluezi progresul, să menții viu visul pentru care te-ai angajat pe acest drum.
9. Evaluează-ți disponbilitatea și angajamentul. Vor fi petreceri la care vei lipsi, lucruri pe care nu le vei mai cumpăra ca să plătești formarea, duminici în care vei vrea să lenevești în pat, situații în care îți vei lăsa copilul bolnav în grija bunicilor pentru a te duce la formare. Vreau să îți amintesc că nu ești singura/ singurul care ai trecut prin asta. Dar, în mod surprinzător, toate lucrurile se rezolvă cumva. Ce contează este că ai ajuns la sfârșit și că te poți numi psihoterapeut.
Formarea nu este o cursă ci o călătorie. Este o experiență de viață transformatoare. La finalul ei îți vei schimba percepția asupra oamenilor și vei descoperi în tine calități pe care nu știai că le ai sau nu știai cum să le folosești mai bine: răbdarea, empatia, intuiția, acceptarea, compasiunea, respectul pentru ființa umană, interesul pentru binele celuilalt, iubirea, dorința de a fi de ajutor.
Îți doresc o călătorie profundă, interesantă, transformatoare și plină de recompense.
Articol preluat de la formator si psihotrapeut sistemic Angelica Siretchi, autoarea articolului.